Deus Ex Machina » 04. Aleatorii

Random acts of kindness, here I am again

Arthur — Wed, 28 Sep 2011 10:22:19 +0000

In stilul clasic… numele posturilor nu au mare legatura cu continutul decat asa intr un mod mai ciudat, asa ca e ok.

Stateam si ma gandeam azi dimineata ca.. de aproape un an nu am mai scris nimic pe blogusorul asta al meu.. care e destul de vechi, si gandindu-ma asa cu muzica in surdina si o cafea sub nara stanga functionala (dreapta tace, e frig…) am zis ca este cazul sa mai fac si pe aici ceva, sa mai scriu, descriu, delirez, aberez, anotez si sa judec diferite situatii, chestii si persoane )

Tot din politica asta noua ma gandeam ca ar fi cazul sa schimb si tema … ca asta e din 2008 si deja mi se pare cam aiurea, am trecut intre timp la chestii mai minimaliste si aranjate frumos in stilul OCB, fara prea multe culori. Sa vedem ce iese.

Din nou … Toate panzele sus!

Faces, faces!!!

Arthur — Thu, 03 Feb 2011 11:28:05 +0000

safksdk kk sdgf

Hubris my friend, Hubris

Arthur — Tue, 11 Jan 2011 17:40:33 +0000

Nu stiu cu ce sa incep, DIN NOU!, au trecut sarbatorile, la unii inca mai sunt, am ars al naibii de multi neuroni din 23 decembrie pana acuma, de maine incepe munca, si pana nu ma trezesc tot o sa scriu fraze monosilabice (incorect, stiu, mesajul conteaza, e inteles[cred?!?]).

The Good:

Imi vin multe in cap, mi-am promis sa nu mai masor distractia prin comparatie cu anii trecuti, nu este foarte elocvent, alte circumstante, alte persoane, altfel de E-uri (lirice s.a.m.d.) dar Revelionul asta a fost super tare, lume buna, muzica la maxim, alcoolul la fel, o stare de milioane. M-am distrat in nestire, probabil ca au sa apara pe blogul lui Andrei dovezi ale acestui fapt ). Chiar in noaptea de revelion am incercat sa fac foarte multe femei fericite, dar am ajuns sa le cauzez probleme unora (telefoanele de a doua zi au fost destul de clare), nu conteaza, eu tot dau vine pe ele, FRUSTRATELOR!!

Cum zicea Andrei, all in all, se anunta un an bun. Share and rejoice!

The Bad:

Am lasat postul asta de izbeliste din data de 3 pana acum, 10 ianuarie, gandindu-ma la…. The Bad, dar nu prea gasesc, decat faptul ca am exagerat cu alcoolul ceea ce eu nu prea fac, si cica strigam tot felul de slogane interesante in Piata Victoriei, deci totul e ok.

The Ugly:

Clar, alcolizarea, inca un lucru, mi s-a spus ulterior ca la un moment dat atipisem pe un scaun, iar ceilalti doi muschetari incercau sa imi faca o poza, iar subit m-am trezit, moment in care muschetarii se catarau pe pereti, that is bad and ugly, all in wonEder.

Dupa numele postului, e clar ca vroiam sa o iau in alta directie, dar il las asa(IMI PLACE), sunt un lenes cand vine vorba sa scriu chestii de astea, dar am zis mai postez ceva si eu, totusi, ce naiba.

Cam asta e tot, vroiam sa termin odata postul asta sa il arunc in lume: hello baby, this is world.

Sarbatorile in lumea mea

Arthur — Wed, 29 Dec 2010 12:29:54 +0000

Fiecare avem altfel de sarbatori, pentru unii se refera la distractie, concediu de la viata de zi cu zi, pentru altii inseamna reintalniri cu prieteni si rude iar pentru mine sarbatorile de craciun, sau orice fel de sarbatori, inseamna cate putin din fiecare, de sapte ani stau in Timisoara, am venit dintr-un orasel in care realitatea cotidiana este foarte distorsionata, acolo conteaza cu totul alte lucruri, se pune accent pe cu totul altceva, nu ca si aici in Timisoara ar fi altfel, dar viata e mai murdara aici, am fost crescuti intr-o oarecare stare de inocenta, nu ne-am lovit de anumite realitati, pana cand nu am plecat din oraselul din mijlocul muntilor. In primii ani de facultate inca suntem inconjurati de aceeasi inocenta, fiindca avem in jurul nostru oameni care vin din acelasi fel de zone, mai mult sau mai putin, mai retardati sau mai putin retardati, eh … iarasi deviez cu ideea, dar e OK. Unii oameni, fosti colegi de ai mei, inca sunt in aceeasi stare mentala de inocenta, sa o numesc asa, nu au avut contact cu anumite elemente fiindca nu au vrut, acum nu ma refer la stiri, fiindca stiri de la TV din ziua de azi pot da peste cap orice barometru sentimental/psihologic, daca le bagi in seama, dar m-am multumit cu gandul ca de aceea sunt stirile alea acolo, sa creeze un fel de panica in randul oamenilor mai slabi de inger, care nu vad, sau nu vor sa vada ce se petrece de fapt, nu ma refer la conspiratii sau alte teorii, ci pur si simplu la crearea unei stari artificiale de …. exact, de ce? Panica? Frica? Frica zilei de maine? Criza in sus si criza in jos, in fiecare aspect al mediei. Trecem peste.
Inapoi la subiectul sarbatori, aceasta traditie a fost denaturata, extrem chiar, pot sa zic, se pune accentul pe mesele pline, comparatii intre acele mese, nu ca ar fi fost asa si mai demult in randul altor feluri de oameni, dar acum mai mult ca niciodata, conteaza goliciunea sufleteasca, pe fata sau nu.
La mine sarbatorile se prezinta ca si o ocazie de introspectie, mai mult timp cu tine, bineinteles si intalniri cu prietenii vechi, familie, rude cu care chiar te intelegi bine, dar mai mult ca si orice, introspectie, poate introspectia asta vine dintr-un sentiment de nerealizare a dorintelor de anul trecut, sau a dorintelor cu adevarat importante, ca si cele de dinainte de intrarea la facultate, de fapt acolo nu conta intrarea la facultate, ci faptul ca vom pleca din locul de unde am stat 18 ani, si plecam in lume, sa lucram la aspecte ale personalitatii si ale cunoasterii pentru a ajunge la un sentiment de implinire indus de parinti, TV sau de noi insine. Si uite asa, in fiecare an stau si fac matematica la tot ce s-a intamplat in ultimul an, cu unitatea de masura trasa la momentul cand am plecat de acasa si la asteptarile mele de atunci. Observ ca viata ia niste intorsuri atat de ciudate, nelalocul lor, cream noi relatii cu oameni pe care i-am urat in trecut, oamenii cu care ne-am inteles in trecut, tin sa fac o paranteza, aici ma refer EXPLICIT la lumea cunoscuta in Timisoara, cu cei de acasa inca sunt in cei mai buni termeni, cu aceeasi cu care i-am avut ca si prieteni pe clasa a XII-a, iar oamenii cu care ne-am inteles in trecut s-au dovedit a fi niste fatarnici, iar cei pe care nu i-am placut nici cat negru sub unghie, exact pe dos, au dovedit niste calitati extraordinare, posibilitati pe masura, in colaborari prezente si viitoare.
Dintre toti anii petrecuti in Timisoara, asta e cel mai bun an, pot sa zic, al implinirilor pe termen profesional si cvasi-personal, probabil ar trebui sa zic semi-personal, din motive foarte subiective. Cunoscut oameni care nu sunt de acord cu conceptul de introspectie, sau cel putin nu erau acum trei ani cand am vorbit cu dansa (bine, e vorba de o singura persoana care credea asta), e o problema nuantata si asta, sunt convins ca foarte putini oameni trec printr-o introspectie, majoritatea fac asta in momente urate ale vietii, cand sunt concediati, parasiti, un apropiat paraseste taramul nostru, celor vii. Dar sunt convins ca fiecare, in mod inconstient, de sarbatori trece printr-o faza de introspectie, fie ca recunoaste sau nu, sau nu isi da seama. Cu totii avem niste scopuri, de fapt mai multe categorii de scopuri, imediate, din ultimul an, unul sau mai multe dintr-o perioada de rascruce (plecarea de acasa), pe care le cantarim, am obtinut ce am vrut? daca da, sunt fericit? daca nu, de ce nu? Si pe langa introspectia asta, se mai trece si prin procese de viitor, ce o sa fac anul viitor? ce cale alegem? fiindca tot timpul exista posibilitati, doar frica sau prostia ne impiedica sa le urmam sau chiar sa le luam in considerare.
Mai deviez putin, pana imi revine ideea, sunt al naibii de racit, si ascult Crash Test Dummies – Mmm mmm mmm, si iritat, ca m-am racit in Timisoara, in casa, si nu cat am fost acasa, beat (una dintre cele 3 betii din an:) ) si in zapada ), sa clarificam, nu imi place alcoolul in mod special, dar la ocazii, care sunt al naibii de rare, abuzez involuntar(v-am mintit, imi place, este grozav sentimentul, cand nu bei chestii proaste, si o faci destul de rar, cat sa conteze si sa fie distractiv). Am stat de joi pana marti acasa la origini, si a fost extraordinar! Am fost sa colindam, ca si in fiecare an, afoni toti, dar lumea s-a bucurat, si noi, si profesorii pe care i-am vizitat, dupa 6 7 ani de cand am plecat din Abrud, pe an ce trece fiecare(fostii profesori) are pareri tot mai sumbre, elevii devin tot mai dobitoci/imbecili/limitati mental, sistemul in loc sa combata toata treaba asta, o sustine, indirect, prin naiba mai stie ce regula/lege noua care apare, asta e o cu totul alta discutie, pentru altadata, chiar am multe de zis, dar nu am timp (si uneori chef sa ma pun sa scriu tot, unele chestii sunt mai bine lasate pentru sine), adica, ma gandesc, daca as incepe si eu sa ma plang, imi place termenul BITCHING, in legatura cu toate problemele astea, sunt de parere ca pur si simplu as ajuta mai mult la raspandirea lor, nu ca am eu multi vizitatori, dar fiindca toti mai multe gandesc in acest fel, iar oricat de naiv ai fii, tu, cititorule, cand se aduna FOARTE multi oameni care gandesc acelasi lucru, se nasc idei noi, deloc bune, dupa directia actuala, asa ca prefer sa nu zic nimic asupra unor aspecte cotidiene sensibile.
Am cunoscut anul asta cel putin 3 oameni care vor sa scrie o carte, din care doar unul (Claudiu) o face din motivele bune, ceilalti doi pur si simplu …… memorii, memorii triste, bineinteles, sa vada lumea ce greu i-a fost lui/ei, prin ce a trecut, si chestia asta o gasesc respingatoare, nu ar trebui sa contribuim la propagarea starii asteia de disperare generala.
Din contra, daca toti scriitori si toata lumea care are o voce care poate fi auzita peste mai mult de 100 de perechi de urechi ar trebui sa scrie doar chestii vesele, flori, soare, asa ceva. Motivele sunt clare, cui nu sunt, mai bine nu cititi…
Am delirat destul, o sa revin, nu mi s-a asezat mintea pe firul epic anterior.

Oricum, SARBATORI FERICITE LA TOATA LUMEA, oricat de LAME/trist/aiurea suna, sa aveti si sa se implineasca tot ce va doriti, doar chestii bune bineinteles, si daca asta a fost un an bun, urmatorul sa fie mai bun, de 10 ori mai bun ca si asta, sa gasim ce cautam, ce am cautat.

P.S. – nu sunt un mare fan al scrisului corect, adica unele sentimente pot fi exprimate cu unele interjectii, ticuri, asa ca … nu imi cer scuze pentru greselile din text (stau la 5 metri de comp cu tastatura si cafeaua in brate, lipit de calorifer). Sunt tot felul de cuvinte care rostite suna ciudat in zilele noastre, sentimente, sarbatori fericite, sunt cuvinte care si-au pierdut rostul si sunt folosite prea usor, nu o zi daca nu o crezi!

Am delirat destul, CEAU!!!

Toate panzele sus… vreau harpon.

Arthur — Fri, 24 Dec 2010 12:31:13 +0000

Dupa 5 ore intr un IC umar in umar cu 5 oameni care au topit 4 sticle de bere la 2l….. merg din Alba cu rechinii pana in abrud…..geanta in portbagaj, si guess what? Tipul avea portbagajul plin cu nisip cu benzina…Àaaaaaaaàaaaaaaaaa….. toate hainele sunt patate si zici ca lucrez la drumuri si poduri…de altfel exact unde lucreaza rechinul mictiunii mele pe falcile lui. MERRY FCUKING CHRISTMAS!!!!!! Ho Ho Ho… sa nu va jucati cu bricheta! Morala povestii: nu bea cafeaua cu paiul ca te arzi.

ProfitShare eMag

Arthur — Tue, 16 Nov 2010 09:58:37 +0000

M-am gandit sa intru si eu in programul astora de la Emag, si am intrat

O sa fac un review mai indepth ceva mai spre seara. Here ya go!

eMAG – Furnizorul solutiilor complete!

Defectio

Arthur — Thu, 30 Sep 2010 19:17:03 +0000

Nu am mai postat ceva de vreme buna, motivele au fost in principal lenea, acu 2 3 luni, iar acum lipsa de timp liber.

Introducere: Oricum, de mult vroiam sa scriu ceva pe tema care urmeaza, asa… sa incepem cu inceputul. Vreau sa vad reactii, ce fel de oameni sunteti? Ce ati face?

Expunere: Sa presupunem ca ai o cunostinta, destul de buna, il vom numi P. E o persoana cu care te intelegi destul de bine, ai un grup de prieteni in care e si acel Prieten, toata gasca in casa mare e totul ok, relativ, only it’s all rotten, fiecare are ceva cu altul, deep dark secrets lurking around the corner, chestii care le vezi in seriale… OK, inapoi la ipoteza, P are un partener de viata numit R. R il inseala pe P de o perioada de timp T. Restul grupului il vom numi X Y Z, ei stiu care este situatia. Caracterul care ne intereseaza pe noi este Z.

Cerinta: ce face Z?

Conversatie: Sa incepem cu Z, este o persoana normala, care are un set de principii, ca si orice altfe de persoana, doar putin mai rigide, cu mai putine tente de gri. Intr-o lume plina de prefacatorie, Z nu inghite foarte multe rahaturi si se indeparteaza destul de rapid de caractere care intra in acea categorie, merge pe principiul de reciprocitate, daca partenerul lui de viata l-ar insela, iar X Y si P stiu despre asta, in momentul adevarului ar rupe orice legatura cu X Y P. Tocmai de asta, Z este foarte contrariat, fiind un animal social ca si oricare altul, punand aspectul lasitatii si complacerii in fata, prefera sa taca, pentru a evita eventuale neplaceri care ar duce la dezbinarea grupului. Cealalta parte e partea care tinde spre verticalitate si nu face compromisuri legate de viata proprie doar pentru a sta intr-un grup de oameni intre care sunt panze de paianjen groase rau de tot. Din pacate foarte multi cad in plasa lui “las’ ca o sa fie bine” sau “mai bine ies in oras si ma simt bine si totul va fi ok”. O situatie de genul asta are din punctul meu de vedere o groaza de implicatii, desi lucrul moral este clar, dar din pacate nu traim intr-o lume asa morala sau asta alegem sa credem, ne inconjuram cu oameni de calitate sau ne inconjuram cu o mana de oameni cu care sa iesi in oras? Parerea mea proprie si personala este ca prieteni ca si cei adunati in anii copilariei nu mai prea gasesti, decat foarte rar. Oricum, se spune ca o prietenie, de orice fel ar fi ea, se intretine, intr-un fel sau altul. Oricum, am deviat putin de la subiect, ati inteles ideea a ceea ce vreau sa zic. Traim intr-o lume foarte complicata unde nu totul poate fi alb sau negru, trebuie sa fie si acele shades of grey, dar cat de multe palete de gri suntem dispusi sa avem ca si oameni, unde e limita intre a te simti bine cu tine sau a te simti bine cu altii, irelevand de consecinte. Punctul meu de vedere personal, cum il descriam si pe Z prin prisma viziunii mele, e ca, daca as sti ca prietena mea m-a inselat,, sau mai rau, ma inseala si toti prietenii meu stiau asta si nu mi-au zis, mi-as baga organul gandirii masculine in capetele fiecaruia dintre amicii mei.

Anyhow, ati inteles ce vreau de la voi, astept pareri… si cu argumente … nu da si nu, si nu ce ar face bunul samaritean din voi, ci, ce credeti ca ati face voi. DIN CE STOFA SUNTETI FACUTI?

PACE!

sper sa mai scriu din cand in cand, cum pot si eu.

Picture Of The Year

Arthur — Tue, 04 May 2010 13:34:39 +0000

Chiar m-a marcat poza asta, mi se pare bestiala )

Despagubiri pentru rudele detinutilor politici sau deportati

Arthur — Sat, 24 Apr 2010 19:55:29 +0000

Pagina Retrocedari.com

Legea 221 din 2009 permite obtinerea de despagubiri rudelor celor care au fost detinuti politici sau deportati. Modalitatea prin care se pot obtine aceste despagubiri este de a da statul roman in judecata. Aceste despagubiri pot fi dobandite de rudele de pana la gradul 2, inclusiv. In ajutorul celor care doresc obtinerea despagubirilor vine personalul site-ului retrocedari.com care va ofera consultanta in obtinerea actelor necesare pe tot parcusul procesului intentat impotriva statului roman, pe langa acest serviciu site-ul este o resursa pentru oricine este interesat de legislatia in vigoare in ceea ce priveste legile reparatorii.

Ice DYP, deschidere in Iulius Mall

Arthur — Sun, 11 Apr 2010 15:15:21 +0000

Dupa o saptamana pierduta pe acasa care trebuia sa fie o vacanta frumoasa, dar care a sfarsit prin eternele amanari ale clientilor de a si achita obligatiile financiare fata de mine, am sosit ieri in Timisoara, nici n am coborat bine din bus si primesc un telefon de la Zoli care imi amintea ca in aceeasi zi era deschiderea de la gelateria ICE DYP din Iulius Mall.

http://www.icedyp.ro

Un dus rapid si am fugit la Mall, am fost intampinat din prima cu o cupa de

Super tare inghetata, au mai fost pe acolo tot felul de “blogerasi” invitati la deschidere si all in all a fost o seara faina. O chestie care m-a lovit din prima, preturile, care sunt un fel de iesirea din cotidianul numit “MALL” unde vrei sa ma mananci o inghetata ca pe vremea lu’ bunicu si ajungi sa dai 8 lei pe 2 3 cupe de inghetata, anyhow, long story short, una bucata leu greu per cupa de inghetata, multe cupe pe bani putini [equals] burta plina!

S’ara buna!

PS – O sa revin si cu niste poze ASAP.